De acum ma gasiti aici. Ne auzim acolo xD

Special pentru tine. La multi ani ^^

Azi eram mai de dimineaţă pe la Unirea, aşteptam o colegă să caut un cadou pentru prietenul meu. Ca de obicei am ajuns mai devreme şi am ieşit uşor din metrou (ştiam că Andreea întârzie). Am primit un pliant şi m-am postat lângă un stâlp. Am făcut un avionaş din acel pliant; nu, nu zbura pt că nu era făcut corect, dar eu eram mândră de el. Oamenii treceau pe lângă mine, poate fără să observe că cineva se uită la ei şi le zâmbeşte. Da, le zâmbeam pentru că ei au uitat de acest lucru. Toţi au îmbrăcat nişte feţe posomorâte când au ieşit din casă şi au uitat să se bucure de ... viaţă. Stătem eu acolo sprijinită de un stâlp şi priveam în jur. Lângă mine era un domn. S-a uitat de două ori la mine, apoi vine cel pe care îl aştepta. Voia să îi dea CV-ul lui; deci mai sunt şi oameni care vor să facă ceva cu viaţa lor. După ce pleacă cei doi vine un bătrân şi întreabă un domn ceva de o casă de pensii încep să discute despre neajunsurile vieţii. Ce ţi-e şi cu viaţă? Ori e, ori nu e. Stau să mă gândesc că am doar 16 ani şi ceva şi am realizat nişte chestii, minore ce-i drept, dar m-am simţit mândră de mine în acele momente. Împlinită e cuvântul.

E ciudat cum poţi merge pe stradă fără să priveşti în stânga şi îndreapta, fără să te intereseze dacă femeia de la chioşc îşi bea cafeaua şi citeşte ziarul ca în fiecare dimineaţă, că bătrânul de la colţ încă cerşeşte pentru a-şi lua o pâine şi trece de încă o zi din viaţă lui devenită mizerabilă, fără să îţi pese că pe jos e noroi şi fără să îţi pese că e un soare sus care străluceşte.

Cum mă uitam la lume mă gândeam la ce se gândesc. Ştiam că voi veni acasă seara şi voi scrie ceea ce vedeţi voi acum însă într-un format mai poetic; ca de obicei mi-am uitat ideile şi redau doar ce îmi amintesc. A fost o zi ... plictisitoare ca să nu zic rea. Ore aproape deloc, aceeaşi clasă cu 28 de inşi care fiecare are idei diferite despre ziua asta şi mai ales un eu care chair nu are idee de ce ziua asta a fost. De azi mi-m propus să zâmbesc mai des, chiar şi fără motiv. Un zâmbet poate face pe cineva feiricit; un sărut poate schimba total ziua cuiva şi o îmbrăţişare face mai mult decât multe cuvinte. Probabil pare banal tot ce am scris, dar măcar exprim ce e în sufletul meu. Vă doresc un zâmbet, un sărut, o îmbrăţişare. Nu vă veţi dori nimic în plus după ce le veţi primi.

OF TALES AND DREAMS

In ancient times and shattered wings
With kings and queens that age begins
With ideas of peace and grand and fame
The story might seem a simple frame.

They gathered at one’s place to talk bout days
Glancing through the window at the outsides grace
At the trees trembling under the sun’s eyes
The wind blowing and the moons arise.

The sweet gentle lady with the bloody red dress
Asked the kind man a story to tell
Yet he hesitated and said with a small voice:
“My dear lady do I have a choice?”

Words he said jumped through the room
The nights embraced the flowers in bloom
Whispers in the corridor and looks that kill
The atmosphere is still tranquil...

A man in poor clothes kneels before the master lord,
A cup of tea is for the guests then poured,
The sound wonders through the four calm walls
They all watch as the old lady in the corner falls...

Some monks in the right may say wisdom words
As the rest careless listen to the calm birds
Thinking about the journey that’s yet to start
After the travelers breakfast they just had.

Coleridge is handing Wordsworth an egg
As if it’s not close and he has to beg
Southey glances shyly at the lady as she pours tea
Lost in her eyes like the big blue sea...

A fire they can’t start and they are three
The old men on the side say “I agree”.
People mumbling, an insane painter, smashing plates
In a place that reaches and creates lots of gates.

As the breakfast was reaching an end, they left
The Bristol inn empty in the shadows drift
The travelers set off, the great journey began,
“I say goodbye” - the thought of the wise man...

In ancient times and romantic dreams
Painters were creative and thieves had schemes
Dancers floated gently on sweet colored songs
And in the world there weren’t many wrongs.

Afară este atât de frumos. Ninge cu fulgi mari de diverse forme. E alb. E pur. Stau în casă şi scriu aceste rânduri în loc să ies şi să profit. Nu. Eu mă uit pe geam, singură. Mulţumesc că măcar tu vorbeşti cu mine.

Mâine mă voi juca în zăpadă. Mâine voi fi copil.

3. The quality you most like in a woman? Beauty.

De ce? Pentru că vrea Mihnea.
Here we go:

Ce bloguri citeşti?
Cele care merită să fie citite.

Care e numele tău adevărat?
Leyla

Mai ai alte bloguri? Care?
Aveam. Nu mai am.

Ce-ai vrea să vezi pe netul românesc?
Inteligenţă.

Ce părere ai despre lepse?

Numeşte 3 bloguri “strălucite” şi 3 bloguri “idioate”

O lucrare neterminata...

Parcă văd cum o lacrimă se aşterne pe hârtie
O petală de trandafir curge în ploaie
Vise pierdute pe o potecă aramie
Frunze moarte sunt pe jos.

Îmi speli tristeţea cu o pană invizibilă
Mă alini cu vorbe dulci de dor
Mă faci să cred că sunt iar invincibilă
Un soldat neînvins în al său amor.


Sentimente uitate şi clipe se duc
Noi forme apar ca din vid
O fantasmă a trecutului pierdută într-un nuc
Timpul a devenit lichid...

Şi mă zbat în cuprinsul unei mari nesfârşite
Alung orice gând de prisos,
Revin la ideile mele inedite
Ce se scriu doar cu un creion de abanos.

Ciudat, dar acum că eşti lângă mine
Nu mai ştiu de-i un vis sau real
Un mister nedezlegat, o amintire
De mult am ieşit din vârtejul banal.

Deşi nişte rîme pe-o foaie de hârtie
Nici un rost nu cred că mai au
O idee desirata aş putea spune
A unei fiinţe cu un anumit har.

Nu trisez şi îţi spun cu vorbe tăcute
Pledoaria aproape-a luat sfârşit,
Dar ţine minte asta, iubite,
Niciodată nu vei fii dezamăgit.

Acest moment este unul din acela extrem de stupid in care vorbesti incoerent si nu scrii corect. Nu iti pasa cu cine vorbesti, sau da. Sa fie o persoana care sa suporte orice bazaconie ai scrie si totusi sa iti zica dupa aceea un calduros somn usor si a fost o conversatie placuta.

Acum sa dau in polemici plictisitoare. Nuuu nu pot scrie ceva plictisitor in aceasta stare de frenezie. O sa fie ceva cu cap sau cel putin pe jumatate. Toti simtim nevoia de afectiune si ne-o expimam diferit. Mie cel putin imi place sa adorm in bratele cuiva care ma iubeste. Nu ma omor dupa complimente, nu stiu exact de ce. Poate uneori, desi sunt leu, am o parere prea proasta despre mine. Nu fizic, poate intelectual. Nu inteleg de ce. Poate ma repet. Scuze. Dau vina pe aceata stare de incoerenta si pe melodie. Scriu si gresit, dar nu imi mai pasa. Vreau sa alerg foarte repede. Fara destinatie, pur si simplu spre apus, dar cum sunt nori vreau sa zbor spre stele. Sunt departe, ani lumina poate distanta, dar eu le simt aproape de mine. Ar trebui sa ma calmez si sa mai pun o data melodia care ma obsedeaza. Revin acum.

....

........

.........

..

....

..

.

.....

Am rezolvat. Sunt calma sau ceea ce inseamna la mine calm. Scriu corect si incerc sa zic ceva util. Vad ca inca nu reusesc. Am ajuns sa bat la cap persoane care nu au nici o vina doar din simplul motiv ca ma plictisesc groaznic. Muzica nu ma mai invioareaza.

Sa schimb subiectul. Simt o nevoie acuta de afectiune, de prieteni. Ma bucur ca ploua, ca fulgera. Vreau sa ies sa alerg in ploaie. Imi place sa ma sarut in ploaie si sa rad ca un copil tembel. Imi place sa ma intorc la cand eram mica, libera sa ma joc, sa dau un sens al meu oricarui lucru. Era placut. Nu mai e. A disparut. Face parte dintr-un trecut, trecut care e departe de mine. Plutesc deasupra unor nori creati de propria fantezie, o ironie totusi. Alerg pe ei, sunt pufosi. Bang!!! Dispar. Ma trezesc din vis. Nu mai vreau prezentul, ci o lume a mea. In care nu sufar, iubesc sincer, am inghetata si nori pufosi. Vreau sa plec. Am inchis usa. Vorbeam serios.

If you are under the age of 12...
you shouldnt even read thisand if you do, you should not repost this.

Just because you were born in '97 doesn't mean you're a 90's kid.

It's not like you could remember the original Simpsons.

I am sorry but three conscious years of the 90's just wont cut it.

You're a 90's kid if:

You can finish this [ice ice _ _ _ _ ]

You remember watching:
-Doug-Ren & Stimpy
-Pinky and the Brain
-AAAAAAAH Real Monsters!
-Rockos modern Life.

You've ever ended a sentence with the word "PSYCHE!"

You just cant resist finishing this . . . "Iiiiiiin west philidelphia born and raised . . ."

You remember:
-TGIF
-Step by Step
-Family Matters
-Dinosaurs
-Boy Meets World.

You remember when it was actually worth getting up early on a Saturday to watch cartoons.

You got super excited when it was Oregon Trail day in computer class at school.

You remember reading "Goosebumps"

You took plastic cartoon lunch boxes to school.

You still get the urge to say "NOT" after (almost) every sentence . . .

notwhen everyhting was settled by:
-rock paper scissors or
-bubble gum bubble gum in a dish or
-daddy had a donkey inky binky bonky.

when cops and robbers was a daily activity.

when we played Hide and go seek until our legs grew numb.

when we used to obey our parents

You used to listen to the radio all day long just to record your FAVORITE song of ALL time.

"Where in the World is Carmen San Diego?" was both a game and a TV game show.

Captain Planet. He's a Hero.

You knew that Kimberly, the pink ranger, and Tommy, the green ranger, were meant to be together. ♥♥♥

You remember when Super Nintendos and Sega Genisis became popular.

You always wanted to send in a tape to America's Funniest Home Videos . . . but never taped anything funny.

You remember watching Home Alone 1, 2 , and 3 . . . and tried to pull the pranks on "intruders"

You remember watching:
-The Magic School Bus
-Wishbone
-Reading Rainbow on PBS.

You remember when Yo-Yos were cool.

You remember those Where's Waldo books.

You remember eating Warheads.

You remember watching:
-the 1st Batman
-Aladdin
-Ninja Turtles
-3 Ninjas movies.

You remember Ring Pops. so how bout im eating one right now =)

You remember drinking Surge, and Tang.

If you remember when every thing was "da BOMB!"

When they made the new lunchables so that you could make pizza AND tacos.You remember boom boxes vs. cd players.

Making those little paper fortune cookie things, and then predicting your life with them.

You played and/or collected "Pogs" :)

You had at least one Tamagotchi, GigaPet, or Nano and brought it everywhere.

one word. . . Furbies.

You haven't always had a computer, and it was cool to have the internet.

And Windows 95 was the best.

You watched the original cartoons of Rugrats, Power Rangers, and Ninja Turtles.

Michael Jordan was a king.

YIKES pencils and erasers were the stuff!

All your school supplies were "Lisa Frank" brand.

You remember when the new Beanie Babies and Talking Elmo were always sold out

You collected those Beanie Babies.

CarebearsGak was the coolest stuff invented.

Lambchop's song never ended.

The old dollar bills.Silver dollars, which were cool to have.

You remember a time before the WB.

You collected all the Troll dollsIf you even know what an original walkman is.

You remember wanting to sit on the orange Nickelodeon couch.

You've gotten creeped out by "Are You Afraid of the Dark?"

You know the Macarena by heart.

"Talk to the hand" . . . enough said

You always said, "Then why don't you marry it!"

You went to McDonald's to play in the playplace.

You remember playing on merry go rounds at the playground.

Before the MySpace frenzy . . .

Before the Internet & text messaging . . .

Before Sidekicks & iPods . . .

Before MIKE JONES . . .

Before PlayStation2 or X-BOX . . .

Before Spongebob . . .

Back when you put off the 5 hours of homework you had every night.

When light up sneakers were cool.

When you rented VHS tapes, not DVDs.

When gas was $0.95 a gallon & Caller ID was a new thing.

When we recordedstuff on VCRs.

When we called the radio station to request songs to hear off of our walkman.

When checking out drawing books and that one book about the rainbow fish from the library was THE cool thing to do.

You had slap bracelets!

Way back.

Before we realized all this would eventually disappear.


Who would have thought you'd miss the 90's so much!!!!!


Post this in your bulletin if you remember these days . . . .post a year in the 90's

Opening Credits
Incubus - When it calls

waking up
Placebo - Passive Aggressive

First day at school
Yann Tiersen - Amelie - Pas si simple

Falling in love
Judas Priest - Night Crawler

Fight song
Sum 41 - In too deep

Breaking up
Foo Fighters - Learn to fly

Prom
Hans Zimmer - One day

Life's ok
Placebo - A friend in need

Mental breakdown
EMIL- Supradoza de vise

Driving
Sonata Arctica - Load of the free

Flashback
Static-X - Kill your idols

Getting back together
Lacrimas Profundere - Amorous

Wedding
AC/DC - Rock'n'Roll ain't nose pollution

Amazing hot sex porno scene
The Cranberries - The sweetest thing

Birth of child
Vama Veche - Epilog

Final battle
Judas Priest - All guns blazing

Death scene
Six Feet Under - The enemy inside

Funeral song
Mortal Love - I want to die

End Credits
The Calling - Nothings changed

postez asta doar pentru ca m-a rugat eleni. te iubesc mult sa stii.


timpul trece, dar eu sunt tot aici. pierduta in amintiri, in lacrimi. pierduta in neant. oare voi gasi vreodata drumul spre casa sau voi rataci pe cai necunoscute pentru eternitate? simt ca am pierdut acea harta care ma ajuta. am pierdut-o, dar sper sa o regasesc cu ajutorul tau.
imi este suficient sa ma uit in jur. vantul bate tot mai tare, prevestesc si o ploaie. astazi soarele nu a iesit pe strada mea. inca. poate mai tarziu cand o sa ajung iarasi in lumea mea ferita de pericolele realitatii, ferita de suferinta si dezamagiri. de ce nenorocitul ala de drum este atat de bine ascuns? acum ma simt ca o papusa plina de paie. atat de goala totusi. inima lipseste. unde a plecat?
vreau sa zbor. da. chiar vreau. sau visele mele, gandurile sa zboare. corpul nu mai conteaza, este oricum aproape inert. anumite lucruri trec sau anumite persoane trec peste ele. eu sper ca voi putea trece peste a dezamagi pe cineva. nu suport sa fac acest lucru. mi se pare inadmisibil; cineva isi pune atatea sperante in mine si vede ca nu au fost justificate decat pentru scurt timp. as vrea sa stie si ei cat de rau imi pare si ca pretuiesc lucruri care nu sunt atat de relevante. sincer. zic asta din tot sufletul meu. va iubesc si chiar nu am scuza. sau da. dar nu mai conteaza, faptul e deja consumat.
cerul tot albastru e, iarba tot verde, eu tot eu. regretele vreau sa le las in urma si sa traiesc vraja prezentului cu cei pe care ii iubesc, cu el. eu? eu imi pun sperante in dragoste, in ceea ce stiu, dar nu in mine. sunt un caz pierdut... pierdut in romantism, perfectiune tanjita si iubire profunda...

O bucata de ciocolata aruncata intr-un colt
Un inel rostogolit pe jos
Sentimente pierdute in vid
Ce au doar bilet dus...

Ma intorc spre trecutul meu
Nu mai vreau sa dorm cu el
O floare putrezita a renascut
La fel ca sufletul meu pierdut.

Ma regasesc in lumina lunii
Ma pierd usor in privirea ta
Lacrimi de cristal au incetat sa curga
Numai fericire pe viitor.

Ma intreb daca mai ai poza cu noi
Cea pe care ti-am dat-o atunci
Cand spuneai ca ma iubesti..
O mai privesti si iti amintesti ce a fost
Sau a fost doar un vis fara rost?
Cand ma gandesc la tine ma simt ciudat
Este un sentiment adevarat...
Nu ma ascund dupa un paravan
O dragoste ca aceasta nu este in van
Lumini ce vor ramane aprinse
Priviri pe furis nestinse
Mirosul tau si sarutul meu
Cum am avut grija de tine
Si cum ai vazut ceva special in mine...
Cand priveam spre cer
Vedeam numele tau in el
Sau o masina ce trece
Nu fac decat sa ma pierd
In lumea mea
O lume pentru noi doi.
Cum ma tineai de mana
Si cum imi zambeai
Cum imi ziceai ca sunt ceea ce-ti doreai.
Un vis mi-ai zis ca am fost
Eu, realitatea fara rost.
Imi este dor de tine
Asa, cateodata
Atunci cand singuratatea ma apasa.
Am revenit de unde am plecat
O fata si un baiat
Un joc, o amintire
O frumoasa, tainica iubire...
Mai devreme sau mai tarziu
Ne vom regasi
Si vom afla din nou
Ce inseamna a iubi....

Sa tin eternitatea intr-o zi si o clipa in mana, sa privesc apusul si sa nu ma gandesc la nimic, sa zbor, dar sa nu cad si sa inot, dar sa nu ating apa. Sa nu fiu eu, ci o imagine pentru ca imaginile nu sufera, nu au sentimente. Nu suntem reali. Suntem imagini. Suntem altceva. Suntem neant, dar treptat devenim realitate. Devenim ceva mai presus de cuvinte, de inchipuri. Devenim oameni.

Nu stiu din ce suntem formati. Particule? Nu. Suntem dragoste, suntem natura, suntem neant. Poate vad lucrurile altfel decat voi, acei putini care citesc aceste randuri, dar parerea mea nu se va schimba. Nu vreau sa-mi alung temerile, ci sa le inving, nu vreau sa merg impotriva vantului, ci el sa fie prietenul meu si sa ma ocoleasca suav...

Sunt unele lucruri pe care nu vreau sa le inteleg si unele pe care nu pot sa le inteleg. Uneori sunt o furtuna alteori o adiere; un vis frumos sau un cosmar. Privesc aceasta problema din diverse unghiuri. Unul mai ascutit ca celalalt. Poate nu exista unghiuri. Poate nu exist eu.

De data aceasta eu vreau sa fiu stapana vietii mele. Sa hotarasc singura ceea ce este bine ce nu. Sunt o proiectie a ceea ce vor EI sa fiu sau a ceea ce iubesc? De fapt eu iubesc prea putine lucruri, chiar infinit de putine.

Iubesc sa scriu. Unii or zice ca nu am talent ca nu stiu sau ma rog. Eu scriu pentru mine.Adevaratele poezii incep cand cuvintele se termina si nu isi mai au rostul, cand sunt inlocuite de sentimente. In mana unui pictor salasuieste instrumentul ce da viata culorilor si formelor abstracte.Un muzician creeaza acel lucru mirific numit sunet al carui glas este dat de un arcus, iar unui scriitor nu-i ramane decat un pergament gol in fata. Un pergament pe care trebuie sa-l umple cu sentimentele sale. Niste randuri prin care sa poata vedea ca printr-o oglinda intreaga existenta cuprinsa intr-o inlantuire numita poezie. Si este nevoie de mult mai mult decat un creion.

Un scriitor adevarat isi foloseste mintea, dar in primul rand inima ca instrument de slova. El gandeste cu inima. Pentru ca acolo se nasc sentimentele si prin urmare poezia. Dar ce este cuvantul de fapt? Noi il folosim pentru a comunica, pentru a transmite, pentru a crea. Ca si acum. Si eu incerc sa creez. Dar cuvintele raman niste simple litere pe o foaie alba.Conteaza profunzimea lor, sa intelegi un suflet ce le-a folosit in necesitatea de a se face auzit. Si atunci, cand vei trece de oglinda, vei descoperi o alta lume.Lumea in care totul capata un sens, o culoare, o muzicalitate. Toate se impletesc si au un sens rasunator in sufletul tau. Pentru ca mintea doar a deslusit caracterul in sine. O persoana care stie sa manuiasca cuvintele nu-si permite sa fie controlata de acestea. Pentru ca astfel te limitezi. Scriitorul, insa, este deosebit printr-un lucru de celilalti oameni. El are niste ochelari prin care vede altfel viata si o interpreteaza in modul sau unic. Acesti ochelari nu se cumpara de la magazinul de la colt pe diverse sume de bani.Nu. Este un har divin. Cititorii au mult de lucrat si in incercarea de a patrunde in “lumea oglinzii” multi esueaza. La fel de multi nu prind adevaratul sens pe care poetul il schiteaza. Cateodata am senzatia ca mari artisti ar trebui sa-si scrie cate un dictionar explicativ ,comentarii sau cel putin un indiciu pentru ca urmasii sau doar admiratorii sa desluseasca adevaratul inteles al artei. Sa inteleaga un mister adanc sau o ironie ce se ascunde cu timiditate in spatele unei metafore bine concepute. Poate o gluma cu tenta mai tragica sau pur si simplu un simbolism cu doua fete. Oricum unii au o alta putere de interpretare. Unii nu vad in departare.

Petale uscate de trandafir pe un fotoliu antic
Panze de paianjen si un teanc de carti prafuite
Un loc de mult uitat, ciudat, mitic
Si sperante regasite...

Sunete ce alearga grabite printre flori
Raze de luna reflectate in eternitate
Viata asta ne ascunde multe comori
Poate nu toate sunt uitate...

Convingeri izvorate ca un nor, din nimic
Cautari indelungi, rezultatul nul
Un raspuns nu se afla in intuneric
Ci in lumina sufletului...

Si cand razele lunii ma ating usor
Tot corpul meu e strabatut de un fior
Ma despart de orice sentiment uman
Ceva special nu se petrece in van.

Talente ascunse si minti stralucite
O masca pe fata, maini aurite
Stejarul din curte batran a devenit
O banca pustie, un loc nedorit.

O pledoarie pentru ceea ce doresc
Simpatic acest inger ceresc
Intamplator ma intalnesc cu destinul
Si il rog doar atat: sa imi arate drumul.

Fara scop nu poti ajunge nicaieri
O cale pierduta, un drum din otel
Fereastra posibilitatilor s-a deschis
Nu mai doresc sa ma trezesc din vis.

Gandind, sperand, lucruri marunte
Sentimente izvorate din convingeri profunde
O pasare ce zboara deasupra unui nor
Si totusi sunt si sentimente ce dor.

Plutim cateodata deasupa nimanui
Neant suntem si neant vom deveni
Incercand sa explicam ceea ce vedem
Consecintele de mult nu mai sunt in tandem.

Compromisuri imediate si o privire
Multe intrebari, doar o nelamurire
Vom mai trai si iubi ca acum
Sau in final vom ajunge toti scrum?

Himere, magie si multe minuni
Ciudat, dar asa e, suntem doua lumi
Poate cea buna este frumoasa
Si cea mai rea doar o vraja proasta.

Privesc soarele dintr-un alt unghi
Luna zambeste fara motiv
Abstracte flori din gradina bunicii
Imagini patrunse de o voce micuta.
Semne simple sau complexe
Patura ce ma-nveleste.
Delfini pe cer si o ploaie marunta
Zane de zahar in iarba carunta
Priviri aruncate pe furis
Toti fugim spre luminis.

Un parc plin de zgomote suave
Un leagan impins usor de vant
O privire neatenta in alta parte
Cuvinte purtate in infinitul placut.

Cand simti ca ai pierdut orice speranta
Si limitele nu mai exista
Uita-te la mine si pierde-te in ochii mei
O aripa trista de porumbel.

Fulgi zboara prin aerul tarziu
Si soarele apune sfios in departare
Zambetul meu e singura alinare
Inainte sa ne pierdem in neant.